Teardrops.

pic. pic. pic.

ploaia isi bate joc de mine. cand pare ca nori inceteaza sa se scurga, incep sa aud din nou picaturile cazand si geamurile se autodecoreaza din nou cu mici pumnale molatice.

parca ma doare. ma arde maiul asta plin de ploaie, strazile pustii intrezarite printre jaluzelele mele rosii. imi taie rasuflarea mirosul de tigara terminata amestecata cu aroma vantului.

habar-n-am ce e cu mine. eu insami sunt ploaie, m-am nascut din asta si tot asa mor incet in fiecare, adormind prin niste ecouri uitate.

totusi, azi parca nu-mi place. azi ma umple de suferinta. nu stiu ce se intampla. am uitat de mult starea asta, si acum ca revine parca ma sfasie. sunt atatea lucruri care ma dor.

vine vacanta. yuuuuuuupiiiii.
da, asta spuneam pana acum cateva minute. acum parca lucrul asta imi da un gust amar. parca nu mai vreau sa se intample atat de repede.
anul asta... parca a fost doar un vis din care nu m-am trezit deloc. dar acum ca ma uit in spate, a fost anul meu.

cel in care am inteles. si nu stiu ce ma fac trei luni fara energia asta stoarsa din micile lucruri care ma lumineaza.

da, acusi vin noptile in care o sa ma culc la 5 dimineata si o sa ma trezesc la 1. plimbarile fara griji, fara nimic in buzunare, doar un zambet urias si-un shake. ploile alea scurte si intense de vara, plajele pline de soare.
si totusi, n-o sa fie la fel.

o sa-mi fie dor sa trebuiasca sa-mi pun intotdeauna telefonul sa sune cu o ora mai repede, ca sa apuc sa ma trezesc si sa ajung la scoala.
o sa-mi fie dor de cafeaua furata dimineata din sala profesorala si de primul meu fum scuipat pe jos si inecacios.

de orele in care ne trezeam toti cantand in mijlocul testului sau in care stateam pur si simplu unul cocotat in spatele celuilalt si urlam. lectiile de muzica, in care defapt ne uitam la star trek cu profu.

robi, alergand prin clasa urland si apoi sarind si imbratisandu-ne. andreea pe fundal cantand. eu cu gabi tarandu-ne pe jos de ras, in timp ce toni ii baga pe gat clarei niste creta.

o sa-mi fie dor...
de tot.
de cat de bine este.

as vrea sa nu se termine. dar nu pot opri timpul. si nici nu-l pot da inapoi.
si o sa vina iar o alta toamna in care o sa ne revedem tti in curtea scolii si o sa ne amintim.
deja mi-e dor.

oricum, sper.
stau, ascult taylor swift- teardrops on my guitarr si parca imi dau lacrimile.
imi amintesc de visul meu de azi-noapte despre "A Song Of Ice And Fire" ( ASOIAF ), chiar daca nu am citit inca seria.

sunt o ciudata, stiu.

cheers, guys.