sâmbătă, 4 septembrie 2010

The Time of our Lifes.


Azi scriu cu roooz. Da, cu roz. 
De ce?
Hm, greu de spus. Poate ca, in nebunia mea, ma duce cu gandul la un vazduh mohorat, zarit la 6 dimineata de la o fereastra a unui hotel de la periferia Londrei.
Si, ce naiba, e roz. 
Roz bebe.
Ca telefonul ala genial Hello kitty sau glazura gogosilor de la Tesco pe care nu am ajuns sa le mananc. Sau Giastin Bibar.

Huh.
Uite-ma acasaa. In sfarsit. For good. 
Happy? Excited? Euphoric? 
Nu prea.
Ma uit in jur si nimeni nu stie cat mi-as dori sa-mi para bine. Si cu cat privesc mai adanc, cu atat mai mult mi-as dori sa fiu altundeva.

Sa fiu mai clara.
Excursia asta a fost atat, ATAT de ultraWOW. 
Putea sa dureze 6 saptamani, nu 2, si tot nu m-as fi saturat. 
What the fuck. As fi putut petrece o vara intreaga in autocarul inghesuit sau agatata de barele metrourilor londoneze.
Si, totusi, s-au terminat. 
Sunt in fata calculatorului dupa care am tanjit atat, la fiecare receptie unde ne spuneau ca, din pacate, wi-fi-u' nu functioneaza. 

Atatea amintiri, atatea de povestit, ca nu am idee cum le-as inghesui pe toate intr-un post. Nici nu stiu daca ar avea, n-ati putea intelege farmecul acelor zile doar din niste propoziti scrise aiurea cu un font absolut fantastic rooz.

Locuri. Toate speciale, toate diferite. Toate la fel de bine scrijelite pe gandurile mele. 

Nopti reci in Budapesta, si mai reci, mergand spre Austria.

Strazi plouate din Koln. PLatouri enorme, turnuri uriase si poduri interminabile. Rasete ude pe iarba plina de roua a parcurilor din Germania. Cuvinte stalcite in benzinarii straine, freamatul oamenilor care cauta disperati monede de 50 centi. 
Alei pietonale in Bruselles, aglomerate si inghesuite, inviate de freamatul a zeci de culturi diferite, plimbandu-se, disperate sa guste din savoare Belgiei. Inghetata Heagen-Dasz. Scumpa. Cautata. Dupa care am alergat atat inapoi. Mici mazagine de souvenir-uri, asezate strategic langa ciocolaterii imbietoare si mereu pline. Atateaaaaa fantani de ciocolata in care sa-ti bagi degetelele. Si Mennen-Pis. Sau cum naiba l-o chema pe baietelul care face pipi. Ha. 

Tigani la usa unei biserici din Franta. Grandoarea Notre-Dame-ului. O limba pe care, jur, n-o sa ajung niciodata s-o stapanesc. Ploaie in Reims. Ploaiee.
Piata aglomerata din Londra. Plina de oameni de toate rasele si din toate culturile, contopindu-se intr-un tot colorat si galagios, alunecand usor pe strazile largi. Big-Ben-ul. Asa de... mare. De ireal. Toate lucrurile fantastice pe care am ajuns sa le vad. Tower Bridge, palatul, muzeele. Tot. Si chestiile mai mici, care m-au impresionat. Stradutele ascunse, plinde de oameni de culoare fredonand. Metrourile aglomerate la orele de varf. Restaurantul mic in care luam intotdeauna un mic-dejun prea, mult prea greu. Aleile goale din Barking la ceas de seara, cand de plimbam oarbe, in ploaie. Un KFC jegos, la colt. Cimitirul langa care ne mancam mereu cartofii prajiti, pe iarba. Benzinaria aia data naibii, unde n-aveau bauturi alcoolice. Tesco. Toate tesco-urile in care am fost, carand cosuri grele pline de Shweppes. Maaaaallll-ul din Manchester. Mult prea mare. Mult prea mult pentru noi. Strabuck-uri. Nenumarate. Multe si buuune. Harrods. Unde am atins cei mai scumpi pantofi tofi din cati mi-au fost dati sa vad. Bannere stralucitoare indicand cele mai mari frime de cosmetice, cele mai mari case de moda. MAAAAC. Unde am fost sincer tentata sa-mi golesc cardul. Si m-am abtinut. Stradute piedtruite in Oxford. Librarii. Multe librarii. Unde ne-am pierdut timpul, cumparand tone de carti la 2 lire. 

Genial. 
Chestii. Ciudate si aiurite. Speciale. 

Un mic-dejun enorm. Din iahnie de fasole, carnati din copite de cal, cartofi prajiti si ochiuri. Si ceai englezesc. Cu lapte. Cah.
Pahare de Coca-Cola gratis.
Cartele pierdute de la camerele hotelelelor.
Carduri de la aparate foto. Arhi-pline.
Un lap-top cu susul in jos.
Acumulatoare. mereu prea putine. mereu pierdute.
Bacnote vechi, cu fata reginei.
Skateri uzi.
Frunze. De dat la fund reginei.
Vederi. multe vederi. mereu in geanta la mine. 
Ceara pentru par. 
Decasept. In cantitati industriale.
Geaca lui Alex. Fantastica geaca a lui Alex. Geaca salvatoare de vieti.
Hair-flip-uri. 
Pateuuuu. Si pita.
Creion de ochi Mac. vaaai. god. 
Poze cu funduri. Multe. Noi si Mircea.
Sosete imprumutate.
Babe nebune din Arad, rapind si violand un tanar instalator.
Placa, uitata in priza inainte de micul-dejun.
Bere Guiness calduta, cumparata de oricine altcineva inafara de mine.
"Are you Emmy, duh?"
Dudee de la manasire. Culese de Alex, of course.
iPod. 
Casti. Casti geniale. Si fantastice.
Amprentele lui Jude Law, in piata din Londra. Crizeee.
Statuia din ceara a lui Robert Pattinson. Si Brad pitt. si ooooh. 
Atat de multe...
Oameni. Obsesii.

Mircea.
Always in my heart, I swear to god.
Ochi, ras, fata, nas, ceafa. Ce mai. Arsenal complet.
Nimeni nu face poze cu funduri ca tine, asta e sigur. 
Si n-o sa mai fie nimeni atat de tru sa fie tatuat pe mana mea, Si a lui Cori. Si pe tricourile lui Alex. 

Loatzi. 
Nu-s sigura cum te cheama defapt. 
O sa ramai un mare urs cald. Ungur. Cu un cur unguresc fantastic.
Langa care stateam de fiecare data cand eram expediata in spate. Cu probleme cu aparatu. Si bateriile.
Si cu cel mai maiestuos accent ever. 
Nimeni nu canta "Pusca si cureau lata" ca tine.

Florin. 
Un singur lucru. Are patrateleeeeeeeee.

Anita. 
Gosh. Asta e cuvantul care m-a marcat.
Mersi ca m-ai invatat sa fast-food-ul ingrasa. Rau. Si ca indieni au o chestie cu mine.
Nimeni n-ar fi putut dormi deasupra mea cum ai facut-o tu.

Alex. Sandel..
Ceasu' nostru desteptator. Calorifer. Creasta-boy.
Mareeeee si caaaald.
Care are de toate si stie de toate si e cea mai draguta si amabila persoana din cate cunosc.
Care stie cum e la mall. Si are toale de firma. Si nu-i plac aripile picante.
Face cele mai geniale poze de sus. Si de jos. Si cu el insusi. 
Si stie despre Mirceeeea si nu se satura sa auda despre Giastin Bibar. Ever.
O sa ne fie dor de tine. Cel mai dorr. :((

Cory.
Cu respect iti spun, nimeni n-are putea sa poarte si sa-mi ude absolut fiecare pantof din garderoba cum ai facut-o tu.
Si datorita tie, sosetele mele purtate si raspurtate au o viata mai buna.
La fel si briceagu, folosit pentru taiat, rupt, uns pateu si deschis sampon.
Si te iubesc, desi mi-am tocit "creionul meu mac pe tine".
Si desi imi datorezti 50 pence. Nu uit. =))

-o-

Imi pare rau ca s-a terminat.
Asa multe sentimente, asa multe amintiri. Parca doare ca asta e tot ce a ramas din ce-am trait. Un lucru e cert....

Mircea canta fantastic la rugaciunea de seara. ;)

Cheers, Jane.

sâmbătă, 10 iulie 2010

white night.

da, stiu ca am fost cam lenesa in ultima vreme, n-am mai dat pe aici. si nici n-am mai scris prea mult. adica, am scris, dar nu ceea ce trebuia, probabil. oricum, cu blogul e mai usor- intotdeauna e mai usor cand iti povestesti tie insati si scrii pentru tine, neavand cu adevarat vreun cititor :)).

ce pot spune, se pare ca a venit vacanta. oh, joy! mdah. asa ziceam si eu. e ceva ciudat, dar nu simt sentimentul ala de libertate si fericire pura curgandu-mi prin vene. parca creierasul meu obosit n-a reusit sa se convinga inca de faptul ca pana in septembrie e liber.

intre timp, ca sa-mi reintru in ritm, am furat de la BibbyEllen ( mergeti repede sa-i vizitati blogul/cititi fan-ficurile. chiar merita! ) o leapsa. enjoy xD

1: Deschideţi play-listul vostru, cu shuffle pornit ca să nu ia melodiile în ordine.


2:Aveţi un set de 20 de întrebări, iar pentru răspunsul la fiecare dintre ele apăsaţi next.

3:Scrieţi titlul şi formaţia/interpretul ca răspuns, indiferent cât de stupid sună… *my note:nu sună stupid, e ingenios.

4:Alegeţi un număr de prieteni care să primească leapşa.

____

1: Cum te simţi astăzi?
Katy Perry-Hot'n'Cold.

2:Care e povestea vieţii tale?
Red-Nothing and Everything.

3:Cum îţi merge în viaţă?
The Fray-Say When.

4:Cum era în liceu/Cum va fi în liceu?
3 Doors Down-Let me be myself.

5:Cum te vede restul lumii?
Vama Veche-18 ani.

6:Ce crezi despre persoana iubită?
Take That-Rule the World.

7: Ce crezi despre prietenul tău cel mai bun?
One Republic-Say.

8:Ce cred cu adevărat prietenii despre tine?
The Fray-Never say Never.

9:Care e cel mai mişto lucru la prietenii tăi?
The Veronicas-Speechless.

10:Te vei căsători vreodată?
Maroon 5-Miss you, Love you.

11:La ce te gândeşti destul de des?
Green Day-Holiday

12:Care e cel mai rău lucru care ţi s-ar putea întâmpla?
30 Seconds to Mars-From yesterday

13:Ce regreţi cel mai mult?
Three Days Grace-Home.

14:Ce te face să râzi?
Muse-Supermasive Black Hole.

15:Ce te face să plângi?
Westlife-What about now.

16:Sunt persoane care te dorec în secret?
Paramore-Crushcrushcrush

17: Ce cântec te descrie cel mai bine?
The Fray-Heartless.

18:Ce se preconizează pentru acest weekend?
Paramore-Emergency.

19:Cum ar trebui să te faci singur fericit?
Muse-I belong to You.

20:Ce te doare chiar în momentul acesta?
Nickelblack-If today was your last day.

--------------------------------------------------
so, i really had fun. si, din moment ce habar-n-am daca am cui sa i-o dau, oricine e libera sa o ia.

cheers,
jane.

vineri, 21 mai 2010

evey little thing.

de ce scriu asta?
nu stiu.
poate pentru ca doare. doare mult prea tare.

si nu asculta nimeni. nu e nimeni sa vada ce simt acum. pot doar sa ma destainui unei tastaturii vechi, unui nimic pe care nu-l cunosc. care poate ca nu exista decat in mintea mea.

nu stiu ce mi se intampla. nu am idee cum am ajuns aici.
stiu doar ca stau pe intuneric, in fata unui monitor urias si-mi vars lacrimile pe buzele tremurande, fara sa-mi pese. tremur si sughit in linsite, fara sa stie nimeni. fara ca durerea mea sa schimbe macar 2 secunde din viata cuiva.

din cand in cand, un ras isteric si arzator imi urca pe gat, ca sa se transforme in alt hohot amar si stins. in alta clipa contorsionata de o durere neintelesa. nici chiar de mine.

nu inteleg de ce plang. de ce doare. de ce simt ca as vrea sa mor inecandu-ma si sfasiindu-ma in masina de spalat.

poate...

poate ca e pur si simplu pentru tot.
pentru tot ce a fost acolo, inchis in mine si care acum iese la iveala.
sunt o explozie de sentimente ranite, prea puternice, care au zgariat prea adanc pe coastele inimii mele ca sa mai ramana inauntru. prea multe s-au lovit adunat si scurs ca o licoare peste ceea ce sunt. de prea multe ori am tacut.

da, jelesc pentru tot.
fiecare chestie proasta care m-a infuriat, m-a facut sa plang sau sa strang din dinti.
fiecare cearta cu fetele, fiecare lacrima si cuvant aruncat din rautate, ca sa ranim. fiecare junghi, fum scuipat si suferinta nevorbita.

plang pentru fiecare data cand m-am simtit singura si parasita, si pentru ca n-am fost in stare sa-mi revin singura. plang pentru ca m-am intepat intr-un ac de siguranta, m-am lovit la picior sau am cazut in balta...

o fac pentru fiecare lucru bun, care mi-a adus pentru un moment zambetul pe buze. melodiile cantate la chitara, rasul unui copil mic vazut pe strada. diminetile obositoare si pline de soare. rasetele unor adolescneti beti si afumati pe holurile scolii. fiecare lucru mic. un fluture, un zambet. un prieten.

a fost prea mult pentru mine. prea mult sa mai tin totul ascuns. sper doar sa treaca.
sa fie iar ca la inceput.

joi, 20 mai 2010

Teardrops.

pic. pic. pic.

ploaia isi bate joc de mine. cand pare ca nori inceteaza sa se scurga, incep sa aud din nou picaturile cazand si geamurile se autodecoreaza din nou cu mici pumnale molatice.

parca ma doare. ma arde maiul asta plin de ploaie, strazile pustii intrezarite printre jaluzelele mele rosii. imi taie rasuflarea mirosul de tigara terminata amestecata cu aroma vantului.

habar-n-am ce e cu mine. eu insami sunt ploaie, m-am nascut din asta si tot asa mor incet in fiecare, adormind prin niste ecouri uitate.

totusi, azi parca nu-mi place. azi ma umple de suferinta. nu stiu ce se intampla. am uitat de mult starea asta, si acum ca revine parca ma sfasie. sunt atatea lucruri care ma dor.

vine vacanta. yuuuuuuupiiiii.
da, asta spuneam pana acum cateva minute. acum parca lucrul asta imi da un gust amar. parca nu mai vreau sa se intample atat de repede.
anul asta... parca a fost doar un vis din care nu m-am trezit deloc. dar acum ca ma uit in spate, a fost anul meu.

cel in care am inteles. si nu stiu ce ma fac trei luni fara energia asta stoarsa din micile lucruri care ma lumineaza.

da, acusi vin noptile in care o sa ma culc la 5 dimineata si o sa ma trezesc la 1. plimbarile fara griji, fara nimic in buzunare, doar un zambet urias si-un shake. ploile alea scurte si intense de vara, plajele pline de soare.
si totusi, n-o sa fie la fel.

o sa-mi fie dor sa trebuiasca sa-mi pun intotdeauna telefonul sa sune cu o ora mai repede, ca sa apuc sa ma trezesc si sa ajung la scoala.
o sa-mi fie dor de cafeaua furata dimineata din sala profesorala si de primul meu fum scuipat pe jos si inecacios.

de orele in care ne trezeam toti cantand in mijlocul testului sau in care stateam pur si simplu unul cocotat in spatele celuilalt si urlam. lectiile de muzica, in care defapt ne uitam la star trek cu profu.

robi, alergand prin clasa urland si apoi sarind si imbratisandu-ne. andreea pe fundal cantand. eu cu gabi tarandu-ne pe jos de ras, in timp ce toni ii baga pe gat clarei niste creta.

o sa-mi fie dor...
de tot.
de cat de bine este.

as vrea sa nu se termine. dar nu pot opri timpul. si nici nu-l pot da inapoi.
si o sa vina iar o alta toamna in care o sa ne revedem tti in curtea scolii si o sa ne amintim.
deja mi-e dor.

oricum, sper.
stau, ascult taylor swift- teardrops on my guitarr si parca imi dau lacrimile.
imi amintesc de visul meu de azi-noapte despre "A Song Of Ice And Fire" ( ASOIAF ), chiar daca nu am citit inca seria.

sunt o ciudata, stiu.

cheers, guys.

marți, 18 mai 2010

No point.

Postul asta n-are absolut nici un sens.

Stiu, nu asa as fi vrut sa incep toata chestia, dar ce sa-i faci, sunt o persoana ciudata.

Varfurile degetelor imi sunt roase si batute de la corzile chitarii, care parca inca ma astepta in colt, langa perdea, sa mai zgarii pana. Pe undeva suna telefonul, dar e prea mare distanta, prea greu sa merg sa raspund. Oricum, poate nu e asa important.

Maine dau teza la mate. Da, who cares?
Ma descurc eu. Intotdeauna ma descurc. Sper.

Ar trebui sa caut un amarat de referat, dar poate scot pana la urma ceva dintr-o revista. Chestii despre prezervative exista peste tot.

In urechi imi bazaie o melodie veche si enervanta, dar nu ma lasa inima sa ii intrerup asa urat pe cei de la Take That.

Nici nu stiu de ce scriu asta. Dar am asa o stare uraaaaaaata.

Asteptati doar sa-mi revin.

P.S.: trebuie sa pun pozele astea doua xD. le-am facut acum vreo doua saptamani:

*Moving on*












*Fearless*















P.P.S.: Voiam sa pun si poza in care cad fac o smecherie foarte tare pe skate, dar m-am hotarat sa-mi pastrez demnitatea.

Here we go. Again. *cogh cogh*

Despre mine. Despre blog.
Hm. :-?

So, sa spunem ca-mi place sa scriu.
Adica, nu " sa spunem". Chiar imi place.
Asta fac de cand ma stiu.

Scrisul m-a facut persoana care sunt astazi. Intr-un fel.
Despre ce scriu?
Habar-nam. Despre orice, oricine, oricand. Nu o fac din obligatie, ci pentru ca pentru mine e... O cale de a scapa. De a ma elibera.

Cum spuneam, scriu de cand ma stiu. De aici si nenumaratele tentaive de roman si fan-fic-uri.
Totusi, cum stateam azi si ascultam bolboroselile Corinei, am realizat o chestie.
M-am ferit intotdeauna despre un anumit lucru. N-am scris niciodata despre mine.

Poate pentru ca am avut nevoie de aprobari, poate ca n-am avut incredere.
Azi ma uit pe geam, vine vacantaaaaa. Nu prea stiu ce legatura are, dar totusi. Oricum, azi m-a trasnit ideea asta.

Si mi-am facut blog. Ca sa fac ce?
Nu stiu.
Totusi, poate pe undeva o sa existe cineva care se bucura si de aberatiile mele.

Cheers guys^^

P.S.: Sustin cu tarie ca traim in romania si urasc limbajul de messenger, dar sunt prea lenesa sa scriu cu diacritice.
P.P.S.: Iubesc ciocolata, dar asta alta dataaa :))