sâmbătă, 4 septembrie 2010

The Time of our Lifes.


Azi scriu cu roooz. Da, cu roz. 
De ce?
Hm, greu de spus. Poate ca, in nebunia mea, ma duce cu gandul la un vazduh mohorat, zarit la 6 dimineata de la o fereastra a unui hotel de la periferia Londrei.
Si, ce naiba, e roz. 
Roz bebe.
Ca telefonul ala genial Hello kitty sau glazura gogosilor de la Tesco pe care nu am ajuns sa le mananc. Sau Giastin Bibar.

Huh.
Uite-ma acasaa. In sfarsit. For good. 
Happy? Excited? Euphoric? 
Nu prea.
Ma uit in jur si nimeni nu stie cat mi-as dori sa-mi para bine. Si cu cat privesc mai adanc, cu atat mai mult mi-as dori sa fiu altundeva.

Sa fiu mai clara.
Excursia asta a fost atat, ATAT de ultraWOW. 
Putea sa dureze 6 saptamani, nu 2, si tot nu m-as fi saturat. 
What the fuck. As fi putut petrece o vara intreaga in autocarul inghesuit sau agatata de barele metrourilor londoneze.
Si, totusi, s-au terminat. 
Sunt in fata calculatorului dupa care am tanjit atat, la fiecare receptie unde ne spuneau ca, din pacate, wi-fi-u' nu functioneaza. 

Atatea amintiri, atatea de povestit, ca nu am idee cum le-as inghesui pe toate intr-un post. Nici nu stiu daca ar avea, n-ati putea intelege farmecul acelor zile doar din niste propoziti scrise aiurea cu un font absolut fantastic rooz.

Locuri. Toate speciale, toate diferite. Toate la fel de bine scrijelite pe gandurile mele. 

Nopti reci in Budapesta, si mai reci, mergand spre Austria.

Strazi plouate din Koln. PLatouri enorme, turnuri uriase si poduri interminabile. Rasete ude pe iarba plina de roua a parcurilor din Germania. Cuvinte stalcite in benzinarii straine, freamatul oamenilor care cauta disperati monede de 50 centi. 
Alei pietonale in Bruselles, aglomerate si inghesuite, inviate de freamatul a zeci de culturi diferite, plimbandu-se, disperate sa guste din savoare Belgiei. Inghetata Heagen-Dasz. Scumpa. Cautata. Dupa care am alergat atat inapoi. Mici mazagine de souvenir-uri, asezate strategic langa ciocolaterii imbietoare si mereu pline. Atateaaaaa fantani de ciocolata in care sa-ti bagi degetelele. Si Mennen-Pis. Sau cum naiba l-o chema pe baietelul care face pipi. Ha. 

Tigani la usa unei biserici din Franta. Grandoarea Notre-Dame-ului. O limba pe care, jur, n-o sa ajung niciodata s-o stapanesc. Ploaie in Reims. Ploaiee.
Piata aglomerata din Londra. Plina de oameni de toate rasele si din toate culturile, contopindu-se intr-un tot colorat si galagios, alunecand usor pe strazile largi. Big-Ben-ul. Asa de... mare. De ireal. Toate lucrurile fantastice pe care am ajuns sa le vad. Tower Bridge, palatul, muzeele. Tot. Si chestiile mai mici, care m-au impresionat. Stradutele ascunse, plinde de oameni de culoare fredonand. Metrourile aglomerate la orele de varf. Restaurantul mic in care luam intotdeauna un mic-dejun prea, mult prea greu. Aleile goale din Barking la ceas de seara, cand de plimbam oarbe, in ploaie. Un KFC jegos, la colt. Cimitirul langa care ne mancam mereu cartofii prajiti, pe iarba. Benzinaria aia data naibii, unde n-aveau bauturi alcoolice. Tesco. Toate tesco-urile in care am fost, carand cosuri grele pline de Shweppes. Maaaaallll-ul din Manchester. Mult prea mare. Mult prea mult pentru noi. Strabuck-uri. Nenumarate. Multe si buuune. Harrods. Unde am atins cei mai scumpi pantofi tofi din cati mi-au fost dati sa vad. Bannere stralucitoare indicand cele mai mari frime de cosmetice, cele mai mari case de moda. MAAAAC. Unde am fost sincer tentata sa-mi golesc cardul. Si m-am abtinut. Stradute piedtruite in Oxford. Librarii. Multe librarii. Unde ne-am pierdut timpul, cumparand tone de carti la 2 lire. 

Genial. 
Chestii. Ciudate si aiurite. Speciale. 

Un mic-dejun enorm. Din iahnie de fasole, carnati din copite de cal, cartofi prajiti si ochiuri. Si ceai englezesc. Cu lapte. Cah.
Pahare de Coca-Cola gratis.
Cartele pierdute de la camerele hotelelelor.
Carduri de la aparate foto. Arhi-pline.
Un lap-top cu susul in jos.
Acumulatoare. mereu prea putine. mereu pierdute.
Bacnote vechi, cu fata reginei.
Skateri uzi.
Frunze. De dat la fund reginei.
Vederi. multe vederi. mereu in geanta la mine. 
Ceara pentru par. 
Decasept. In cantitati industriale.
Geaca lui Alex. Fantastica geaca a lui Alex. Geaca salvatoare de vieti.
Hair-flip-uri. 
Pateuuuu. Si pita.
Creion de ochi Mac. vaaai. god. 
Poze cu funduri. Multe. Noi si Mircea.
Sosete imprumutate.
Babe nebune din Arad, rapind si violand un tanar instalator.
Placa, uitata in priza inainte de micul-dejun.
Bere Guiness calduta, cumparata de oricine altcineva inafara de mine.
"Are you Emmy, duh?"
Dudee de la manasire. Culese de Alex, of course.
iPod. 
Casti. Casti geniale. Si fantastice.
Amprentele lui Jude Law, in piata din Londra. Crizeee.
Statuia din ceara a lui Robert Pattinson. Si Brad pitt. si ooooh. 
Atat de multe...
Oameni. Obsesii.

Mircea.
Always in my heart, I swear to god.
Ochi, ras, fata, nas, ceafa. Ce mai. Arsenal complet.
Nimeni nu face poze cu funduri ca tine, asta e sigur. 
Si n-o sa mai fie nimeni atat de tru sa fie tatuat pe mana mea, Si a lui Cori. Si pe tricourile lui Alex. 

Loatzi. 
Nu-s sigura cum te cheama defapt. 
O sa ramai un mare urs cald. Ungur. Cu un cur unguresc fantastic.
Langa care stateam de fiecare data cand eram expediata in spate. Cu probleme cu aparatu. Si bateriile.
Si cu cel mai maiestuos accent ever. 
Nimeni nu canta "Pusca si cureau lata" ca tine.

Florin. 
Un singur lucru. Are patrateleeeeeeeee.

Anita. 
Gosh. Asta e cuvantul care m-a marcat.
Mersi ca m-ai invatat sa fast-food-ul ingrasa. Rau. Si ca indieni au o chestie cu mine.
Nimeni n-ar fi putut dormi deasupra mea cum ai facut-o tu.

Alex. Sandel..
Ceasu' nostru desteptator. Calorifer. Creasta-boy.
Mareeeee si caaaald.
Care are de toate si stie de toate si e cea mai draguta si amabila persoana din cate cunosc.
Care stie cum e la mall. Si are toale de firma. Si nu-i plac aripile picante.
Face cele mai geniale poze de sus. Si de jos. Si cu el insusi. 
Si stie despre Mirceeeea si nu se satura sa auda despre Giastin Bibar. Ever.
O sa ne fie dor de tine. Cel mai dorr. :((

Cory.
Cu respect iti spun, nimeni n-are putea sa poarte si sa-mi ude absolut fiecare pantof din garderoba cum ai facut-o tu.
Si datorita tie, sosetele mele purtate si raspurtate au o viata mai buna.
La fel si briceagu, folosit pentru taiat, rupt, uns pateu si deschis sampon.
Si te iubesc, desi mi-am tocit "creionul meu mac pe tine".
Si desi imi datorezti 50 pence. Nu uit. =))

-o-

Imi pare rau ca s-a terminat.
Asa multe sentimente, asa multe amintiri. Parca doare ca asta e tot ce a ramas din ce-am trait. Un lucru e cert....

Mircea canta fantastic la rugaciunea de seara. ;)

Cheers, Jane.

2 comentarii:

Bibby-Ellen spunea...

OMG....Şi când te gândeşti că, iniţial, îmi doream să te strâng de gât pentru lipsa ta lungă. Ei, acum că ştim :)). Vai...ai fost acolo unde visăm cu toţii s-ajungem. Te invidiez puţin, ştii? :)) ;). Mă bucur că te-ai simţit bine, că ai fost în Anglia xD. Mulţumesc pentru postul ăsta, în care ai povestit excelent - mi-ai trezit o poftă incredibilă:X. Kisses şi welcome back! >:d<

Chix* spunea...

@Bibby-Ellen thanks a lot :X
ma bucur ca cineva chiar isi da seama de lipsa mea si se bucura ca ma intorc xD Acum ins aca am venit, nu mai scapa nimeni de mineeee >:)

Trimiteți un comentariu